Ştii ce-i aia stare de amestec?..mă văd în bolul cu zeci de ingrediente ,iar paletele mixerului se îndreaptă ameninţător înspre noi..m-aş putea uni cu furia dezlănţuită a pulpei de portocală , dar gustul meu n-ar fi nici pe departe compatibil cu al ei...mă-ncurc în iluzii amare că mersul lucrurilor e unul şi niciodată nu va sta în puterea mea şi numai a mea să fie aşa cum vreau eu..la urma urmei credinţele mele nu-s universal-valabile..hm!!..îmi vine să zâmbesc..deunăzi cineva spunea că îmi construiesc piedestaluri albe..aiurea, nici nu ştie câtă mocirlă se întâmplă în jurul nostru..Ştii!?..şi cui naiba să îi folosească un piedestal..repet cuvântul şi-i pierd semnificaţia printre degete..PIEDESTÁL, piedestaluri, s.n. Suport (înalt) pe care se aşază o statuie, o coloană, un obiect decorativ..statuia nepăsării de sine...coloana unui destin eşuat în golful cu aşteptări...obiect decorativ pentru o reuniune de două persoane...deja zâmbesc..cu toate astea respir..încă mă pot bucura de molecule..de viruşi..de bacterii ..de pseudoevenimente..alţii n-o pot face..au plecat deja în altă lume, mai strâmbă sau mai dreaptă, Dumnezeu ştie..eu încă stau în bolul meu cu mirodenii..aroma unui gând că mie mi s-a întâmplat să fiu îmi conferă o stare de beatitudine..frunze de nufăr plutind pe o apă care oglindeşte trecerea mea..Auzi?..ce-ar fi să scot mixerul din priză?..bolul meu e din sticlă veritabilă , iar bucăţile astea hâde de metal vor vrea să-i zgârie sufletul..pentru ce?..dar ce fac eu cu ingredientele..nici tu cremă..nici tu pastă...mai bine singurătatea..fără arome..fără esenţe..fad şi unic..doar eu şi bolul...măcar aşa îmi pot admira profilul în sticla lui veritabilă...Cât de "frumoasă sunt!"....ia-mă-n braţe...bolule!
